joi, 6 februarie 2014

Ori zâmbeşti, ori te prefaci

                      
                   Dacă vă povestesc ultima întâmplare, ori vă puneţi mâna în cap, ori aveţi impresia că zilnic calc în căcat ori că acolo sus este cineva care mă priveşte, mă ajută, ori este cineva din sistemul ăsta pământesc care mai îmi vrea şi binele...

Am schimbat azi câteva cuvinte cu un om, la prima impresie părea uman, un "avocat" între dobitoace, dintre care una eram eu.
În întâmplarea asta eu sunt "popa prostul", într-un joc de cărţi jucat cu un trişor cu asul în mânecă. La câte metafore aş arunca aici nu pot demonstra că regulile sunt tot timpul corecte, sunt mulţi oameni pe care îi  otrăvesc nişte hârtii. Chiar dacă m-aş repeta că istoria omenirii stă în nişte hârtii atât financiare, cât şi informative şi aşa mai departe...
Noroc că mai pot ţine nişte articole pe acest blog, că mai pot face când îmi permite timpul, sănătatea nişte muzică, că mai pot citi printre rânduri şi alte gânduri ale marilor gânditori, că mai pot afla anumite noutăţi şi din ochii unor boschetari, că mai pot zâmbi şi că mai pot respira acelaşi aer ca tine, cel care îţi pierzi timpul tău preţios să citeşti aceste rânduri neimportante.
 Nu mă interesează să scriu istorie, nu am fost bun la ea din copilărie. Clasa a IV-a mi-a demonstrat că sunt bâtă cu istoria, dar am observat atunci că pentru câteva cuvinte poţi avea sancţiuni drasctice faţă de colectivul din care făci parte. Cu timpul am învăţat că istoria este pentru cine o scrie şi pentru cine o ghidează. 
Cu cât mă apropii de gândurile minţii mă îndepărtez mai mult de istoria omenirii. Ştiu că cu toţi greşim mai devreme sau mai târziu, îmi dau seama de greşelile mele faţă de oameni şi ştiu că şi ei au greşit faţă de mine. Tu poţi ierta ? Uneori gândul te duce la partea depresivă sau negativă, asta când eşti plin de cioburi în suflet. Eu cu mâna pe inima o pot spune că sunt în orice moment pregătit să te iert chiar şi pe tine, poate un necunoscut sau cunoscut. Ce aş putea spune este că lumea asta este prea frumoasă, doar că ne înrădăcinăm în ea prea adânc şi uităm că luna mai produce lumina nopţii şi soarele ne împrospătează gândurile şi ne căleşte faţa putrezită de probleme. 
Pentru neamul românesc din care fac parte, după cum ştiu majoritatea care s-au trezit la realitate ne trebuie puţină educaţie, puţin bun simt şi puţină ruşine ca să nu zic frică faţă de Creator, Dumnezeu, Alah, Jah sau cum vreţi voi să-i mai ziceţi. Să nu credeţi că El a murit, adormit sau este ocupat. Ne lasă să ne înţelegem în limbile noastre, făcute de noi. Omul este încă un animal neîndumnezeit şi asta referindu-mă la o majoritate, nu la cazuri speciale. Chiar dacă am primit chipul şi asemănarea, asta nu înseamnă că putem fi una. Dacă ne-am dezvoltat din microbi asta nu înseamnă că noi suntem Zeii sau cum vreţi voi să le mai ziceţi...
Când o să demonstreze ştiinţa că suntem într-un labirint al creierului şi că există o putere neexplicată care face totul să se rotească pentru noi încât noi să nu mişcăm un deget, ci doar să descoperim firul creaţiei, atunci omul va putea să se educe singur şi să îşi înţeleagă menirea. 
Dacă anul trecut nu ai făcut nimic creativ şi bun este timpul să o faci anul ăsta. Eu sunt plecat pe drumul vieţii şi următoarea oprire o să fie la tine, dacă mă vei primi voi lua micul dejun cu tine :))), dacă nu o să găsesc pe altul pentru prânz. 
Dacă albumul la care lucrăm nu o să rupă occidentul înseamnă că muzica pe care am facut-o noi nu este pentru occident, ci este pentru câţiva contemporani, este multi-universală, plină de frecvenţe pentru civilizaţii cu simţuri senzoriale mai dezvoltate.
Dacă bungalowA Sound System ajunge în Ethiopia înseamă că ne îndeplinim cum trebuie munca.