luni, 27 ianuarie 2014

Un pas înainte

Poza nu-mi aparţine - unknown artist



                    Oare s-a prins ? ( doar nu este lapte, poate papă lapte )
Pisicile se joacă cu soarecii, soarecii se joacă cu şerpii, şerpii sunt obsedaţi de caşcaval, caşcavalul îl dau câinii, câinii au tehnologia, tehnologia este amplasată la îndemâna şerpilor, promite avansare, avansarea vine după ce amplasează momeala...Vorbele sunt aruncate de un trecător în baza lor intenţionat şi fără pic de cap, doar puţină logică şi aia destul de aberantă...Trecătorul se transformă într-un puşti, puştiul aberează de dragul lumii. Lumea nu ştie cum să-l vadă. El ştie că dacă era orb, tot îi simţea, le simţea mirosul viclean de la o distanţă de neimaginat. Aici oare este vorba de ce vede sau de ce simte ? Se simte prost că le ştie jocul, dar era un mister că înainte să înceapă să se joace, s-a folosit de pomi şi chiar dacă aveau camere video, aparate foto, microfoane, drone...El avea nişte pomi pe care ei nu-i ştiau. Erau pomi însămânţaţi de foarte mult timp de creator. Primise cheia de intrare de la tine din creier. Primitivii încă mai credeau în magie şi miracole. Dinozaurii încercau să fure şi să distrugă identitaţi. Paraziţii se împrăştiau cu informaţie peste tot în sistem. Omul era asaltat de o bombă informaţională. Nu era haos, era doar necunoaştere.  Jocurile erau vechi, erau şi jocuri politice. Sisteme de guvernare vechi plus noi.  Florile se dădeau încă tăiate. Înmormântările erau celebrate zilnic. Fiecare om în afară de a muri era înzestrat cu ceva diferit. Unii prin funcţii, alţii prin misiuni, alţii doar să muncească, dar fară plăcere. Erau puţini care ştiau să aştepte şi mai puţini care nu aveau răbdare. Vocile erau manipulate, privirile căutau senzaţionalul, cei care auzeau erau mai mult orbi. Majoritatea erau cu simţurile întoarse pe dos. Sistemul chiar dacă era virusat, puştiul căuta antivirus. Ochii erau pe el. Devenea din invizibil, vizibil. O făcea intenţionat, pentru ca unii să nu aibe somn în pat. Dacă se apuca de politică înseamnă că devenise sănătos şi trăia într-o ţară ca o floare, care trimitea oameni în alte sisteme solare. Când consuma toată cerneala din călimară, egală cu sângele din corpul tău, înseamnă că-şi făcuse treaba şi era pe punct de plecare. Juca la ce vine, de acolo câştigase mălaiul pentru mămăligă aşa să nu moară de foame şi nici să cercească pe vremea când nu era internetul evoluat. Oamenii erau împărţiţi în două, transformaţi în guşteri şi pupincurişti. Cei care erau naturali nu apucau să citească, îşi munceau pământul şi îşi vedeau de casă, dar când erau îmbătaţi de prea mult alcool, dădăeau rateu atât în casă, în grădină şi la vecini. Omul ajunsese să fie prizonier de bună voie, în propria lui coroană de spini. Cei inteligenţi aveau planul şi puteau să o pună oricând pe cap, fără să-i mişte sau să simtă un gând necurat. Puştiul s-a maturizat, i-a iertat pe toţi şi la rândul lui a fost iertat. A promis să nu mai vorbească şi să nu mai intre în căcat. Porunca era mare şi trebuia să aştepte.
Va urma (următorul episod : jocuri echilibrate)