Gardul pus de primărie pentru o nouă puşcărie...

După ce am aruncat o privire pe geam,am observat munca celor de la Rebu.Pentru prima dată în viaţă văd agitaţie prin grădini,veselie şi multă muncă.Aici pot vedea şi eu ca un plătitor la stat o realizare în cartier...Puţină curăţenie...Puţină gălăgie...Puţină veselie...
Aud două femei vorbind :
"Ne-am văzut de amărăciunea noastră şi am mers înainte...Acum ce sa facem să ne omorâm ?" Asta dacă tot discutau de România şi nemulţumite de viaţa sărăcăcioasa pe care o duc...
Eu nemulţtumit total de gardul pus de primărie pot spune că îmi prindeam si eu gâtul în el dacă mai ieşeam la joacă...

Nu mare mi-a fost surprinderea când am auzit că un copil a căzut cu gâtul în gard...:(
Primăria ori e oarbă,ori a băgat banii ca de obicei in buzunar pentru câte o vilă,o maşină sau alte plăceri personale...aruncând un gard ieftin de mântuială...
Bine ca nu au pus un gard de 2 metri,barem ne numeam direct puşcăriaşi şi trăiam fericiţi in Penitenciarul numit Bucureşti...
În loc de cântecelul vechi pe care-l stie toată lumea :

Vine, vine primăvara
înfloreşte toată ţara,
floricele pe câmpii
hai sa le-adunăm copii....

am creat si eu o variantă adevărată,fară rimă si fară veselie pe câmpie...ilustrând doar realitatea dintre blocuri :

Primăvara e aproape,
Natura reînvie la viaţă,
În om intră zâmbetul,
Gardul străluceste în soare,
Sângele curge şiroaie...