sâmbătă, 19 aprilie 2014

Credinţă v.s.necredinţă


   
Cu cât evoluăm mai mult parca iese la iveală un război vechi nevăzut al credinţei v.s. necredinţă. Poate este în esenţa umană a fiecăruia modul de a privi...Fiecare are viziunea lui, fiecare cercetează în creierul lui, mulţi descoperă pentru majoritatea, după apar alţii care le iau locul şi tot aşa o infinitate de experienţe într-o infinitate de oameni...Până la urmă este o mare ciudăţenie să poţi spune despre un om că este credincios sau necredincios. Este chiar o mare ciudăţenie să fie judecat după aceste aspecte...Parcă adevaratul război care se duce nu este al credinciosului sau necredinciosului ci este al omului faţă de om. Multi nu sunt în stare să accepte aproapele aşa cum este el şi chiar să-l accepte ca parte a lui. Nu există perfecţiune şi este imposibil să existe într-o societate de indivizi. Cum îmi place să călatoresc, să schimb cuvinte cu diferite clase sociale, intru cu o mare curiozitate atât într-o biserică creştină, într-un templu sau într-o moschee. Dacă ajungi membru într-o religie, automat libertatea de a privi lucrurile nu mai este aşa, ci devine mult mai limitată. Fiecare iluminat din fiecare religie în primul rând a făcut un sacrificiu cu el, o schimbare interioara, o evolutie. Dacă ne gândim puţin am putea să ne întrebăm : 

Oare Dumnezeu este şi el într-o evoluţie ?
Din carţile religioase putem să ne dăm seama că este în viziunea lor...
Până la urma sunt doar viziuni umane ?
Setea de necunoscut ?
Căutarea disperată a Creatorilor ?
 

 În viziunea mea pot spune că voluntar sau involuntar am fost creaţi de o inteligenţă superioară şi inexplicabilă din punct de vedere al creierului nostru uman. Este la fel cum nu poţi sa vezi cu ochiul liber anumite lucruri din viaţa umană, este clar că avem o limitare în esenţa noastră.
Un scenariu care îmi place sună destul de simplu : Un asteroid cu viaţă pe el, programat din altă dimensiune a descoperirii umane din prezent, a lovit pamantul în trecut. Creatorii şi programatorii ADN-ului nostru au urmarit toata treaba asta în trecut ca şi cum noi în prezent pentru ei nici nu mai existam :). Pentru ca ei sunt la miliarde ani lumină faţă de noi şi noi cei din prezent suntem doar nişte filme pentru ei. Ca şi cum te-ai uitat la un film cu o vechime de peste 300 ani, traieşti filmul, dar personajele din el sunt moarte. Sau cum te-ai uitat la un film porno fără să cunoşti că personajele sunt moarte, te excită oricat ai zice. Aşa şi cu aceşti programatori ai noştri, ei sunt undeva şi cu siguranţă când au trimis viaţa pe pământ, au creat şi o tehnologie care filmează prin fiecare moleculă din aer, ei pot să vadă atât prezentul, trecutul şi viitorul nostru cu exactitate si precizie. Nu cred că au un interes încât să ne controleze ei trecutul, să ne trimită nu ştiu ce mesageri şi etc. Mesagerul a fost creierul dezvoltat uman, care a perceput realitatea timpului în care a trăit, a deschis ochii şi-a folosit cuvintele, a avansat prin fapte şi nu i-a fost frică de moarte şi deciziile altora.
 Concluzie : toţi suntem fiii ai necunoscutului şi imprevizibilului, oricât de cunoscut ar ajunge să fie. Dacă Dumnezeu este necunoscutul, automat omul o să lupte să-l cunoască. Mi-au plăcut poveştile religioase şi am tras o concluzie : Nu cred în reîncarnare pe acest pământ şi cred că va exista o înviere sau o reproducere a fiecărui personaj care a adus lumea pe un drum raţional. Deci nu este vorba de un rai sau un iad, ci mai degrabă de o continuitate miraculoasă şi un blocaj pentru răufăcători.


Gheorghe Zamfir Ave Verum (Pastele)